Problema atunci cand decizi sa incepi un blog e ca totdeauna faci asta cu niste modele negative foarte bine intiparite in minte. Stii foarte clar ca nu vrei sa faci unele chestii si verifici fiecare lucru de zece ori incercand sa nu faci aceleasi greseli. De fapt, nu cred ca li se intampla tuturor chestia asta, cred ca mi se intampla numai mie. Tot restul universului pare mai mult decat multumit sa se concentreze asupra lucurilor cu adevarat importante ( i.e. content ) si sa lase celelalte lucruri sa-si gaseasca locul intr-un final.

Cea mai agasanta parte e de departe alegerea unui layout. Atunci cand ai o lista predeterminata de theme-uri si alegi unul, e o problema de optim local: poti pur si simplu sa spui "bla, merge asta". Atunci cand vrei sa faci unul, devii brusc domnisoara care incearca toalete pentru intalnirea de miercuri in fata unei sali de pigmei. De fiecare data o sa gasesti cel putin un lucru care sa nu-i placa cuiva. Asa ca in mare, cea mai buna solutie e sa incepi prin a pune post-uri pline de inteles si dramatism ( de obicei sub forma de poze cu pisici ) si abia apoi sa te preocupi de aspectul vizual.