Despre vermut si viezuri s-au scris multe randuri cu foarte multe ocazii. Viezurii sunt in mod evident cele mai sensibile creaturi din univers. Aceste nestemate nastrusnice ale noptii neprihanite sunt negresit nestatornice in neghiobia lor nepitita. In unele zile, cand soarele straluceste pe cer si norii sunt nevazuti in marea intindere albastra ce inconjoara colosul radiant de caldura cosmica, poti sa simti spiritul viezurelui cum te inconjoara. Acea mirare miraculoasa ce iti marineaza masa musculara intr-o mare de molcomeala si iti stimuleaza simturile pana la stupoare, aceea este marca spirituala a viezurelui. Totdeauna cand te simti impins de curiozitate sa-ti cercetezi imprejurimile in detaliu, sa faci fiecare cotlon un prieten, sa iti apropriezi fiecare cunostinta nespusa a ungherelor ascunse, atunci esti cu adevarat infiripat in legea unui viezure.

TLDR: Vermutul e bun, atata timp cat nu faci exces